Ce comemorăm în fiecare an pe 23 iunie?

DSCF2632-2

Mă întreabă Brad certător pe messenger. Într-adevăr, ce? mă-ntreb și eu în barbă. Știu că nu-i a bună. I-am promis că-i scriu despre cum a fost în Thailanda, cum a fost premiul câștigat, revendicat și savurat. Au trecut luni de atunci și nu m-am apropiat de articolul promis.

Bangkok

DSCF2660-2

Am ajuns la Bangkok de multe ori. De fiecare dată când revin, la ieșirea din aeroport ma surprinde aceeași senzație: căldura sufocantă, lipicioasă. De data asta însă, spre deosebire de celalte vizite la Bangkok, pe lângă căldura lipicioasă, la sosiri ne-a așteptat zâmbitoare o thailandeză micuță cu o bucată de hârtie pe care scria greșit Sabin. Sabin, de data asta nu te vei urca într-unul din taxiurile în culori caraghioase care sfârâie-n căldură, ci te vei delecta cu o dubiță de 12 locuri numai pentru tine. Și a ta Laură, bineînțeles. Poftiți!

La hotel, altă surpriză ce nu s-a încadrat în rutina noastră. Free upgrade, Mr. Sabin. Și free cocktail on arrival servit într-o recepție specială (nupentrutoatălumea) la un etaj nupentrutoatălumea. Camera noastră freeupgrade avea mai multe camere, era mai mare decât acasă. Măi, motane, a fost nevoie să plecăm în lume un an și să ne întoarcem acasă, să câstigăm un concurs și să ne-ntoarcem în Thailanda ca să pupăm un apartament de genul ăsta, sufragerie, dormitor, dressing, loc pentru rucsaci berechet.
Apartamentul are vederea spre râu, bineînțeles, la înălțime. Peste râu zace orașul, cu zgârie nori, cu temple strălucitoare, cu cer albastru ziua si cu lumini noaptea, cu forfotă de nedescris, genul de priveliște care merită savurată lângă o sticlă de vin românesc și contemplată în tihnă.

DSCF2567-2
Thailandeza de la receptie ne-a explicat în continuare: etaj de lux, cameră de lux, mic dejun de lux în restaurant de lux, free ceai de la ora 5 de lux dacă poftim, acces la piscină de lux și fructe de lux din partea casei. Toate motivele să nu ieși în orașul mai cald decât porțile iadului.
Am insistat și am iesit la o beție de lux, pe și lângă Khaosan Road unde ne-am dat întâlnire cu frate-meu, rezident permanent al Asiei mai nou. I-am potolit dorul de casă cu un vin românesc servit lângă un salam de Sibiu și o bucată de telemea și el ne-a potolit dorul de Asia cu o invitație la un ping pong show thailandez de-a dreptul dezgustător. Am fost primii, cred, ce au savurat o Grasă de Cotnari la un show de striptease în cartierul roșu al Bangkokului și, sincer, mai bine-l savuram în parc.
Bangkokul a trecut repede, cu cele trei zile ale lui. Orașul ne-a primit de parcă nici nu ne-am despărțit vreodată, cu nepăsare, cu familiaritate și cu spiritul său comercial irezistibil. Vă primesc, poftiți, Welcome to enjoy our contry. Want somethiiing?

Koh Phangan (pe vremuri acasă)

DSCF2756

Știți cum se zice că Vama nu mai e ce-a fost? S-a stricat Vama? Vama Veche s-a schimbat? Ei, bine, Koh Phangan este fix ce-a fost. Veniți aici, mai bine, dacă nu vă plac schimbările. Nimic, dar absolut nimic nu s-a schimbat. Așa că nu-i nici o grabă să revii, insula se păstrează bine, timpul are multa răbdare aici.
La Chaloklum, în nord, dacă îmi scăpam ochelarii pe jos acum un an, sunt sigur că-i găseam în același loc. Aceleași bărci la plajă, același zâmbet pe fața patroanei când îmi ia banii de chirie, aceeași căsuță, parcă puțin mai dărăpănată totuși, aceeași priveliște superbă spre golf. La dracu, același Ben vecin cu noi în spatele casei și până și aceeași israeliancă cu aceleași țâțe mari vecină la acceași casă din dreapta.

Într-un dejavu continuu ne-am cazat în căsuța noastră (da, aceeași) și ne-am apucat de treabă, ca și cum nici n-am fost plecați: înot în golf printre bărci pescărești, masa la piața de mâncare, peștic rumenit la grătar și salată de papaia, bere proastă locală pe terasă (aoleu, unde-i hamacul?!)

După rutină am pornit la vânătoare de noutăți. Noutățile nu le-am găsit la piață, nu le-am găsit în oraș sau pe plaje, ci undeva pe-un drum șerpuit pe mijlocul insulei, pe stânga, vizionând un film pe un cearșaf atârnat în spatele casei și molfăind la niște noutăți mai mici, de ciocolată cu cocos. Bogdan si Raluca și-au făcut acasă din insula noastră si ne-au primit cu brațele deschise și cu Bounty, Ferrero Roche și Raffaelo handmade din ingrediente locale. Noi ne-am prezentat cu vin, salam și brânză, normal.

Bogdan si Raluca ne-au fost în săptămâna ce-a urmat ghizi acasă la noi, acum acasă la ei. Ei au ajuns să trăiască în paginile blogului pe care l-au urmărit din România, eu am ajuns să mă bucur de cititorii mei ce m-au plimbat pe insula din poveștile mele din viața trecută.
Săptămâna a trecut repede. Când nimic nu se întâmplă timpul trece liniștit și pe nesimțite. Ce țin minte, și nu o să uit prea curând, este masajul.

MASAJUL

DSCF2752

Ei, bine, Bogdan si Raluca se pare că se abțineau de mult timp să meargă la MASAJUL, cel mai fițos loc de masaj thailandez de pe insulă, fără un motiv întemeiat, fără OCAZIE. Nu plătesti pe un masaj de trei ori cât face degeaba, trebuie să fie ocazie. Să fie cu persoanele potrivite, să merite. E o dată în viață când te răsfeți în așa fel încât să mergi acolo, la masajul. Alex, Laura, vreți să mergem? Nici nu se știe dacă găsim loc, așa, fără rezervare. Băi, am găsit din prima, mare noroc!

Intrăm noi la salon, lux, zen, vocea recepționerului șoptită, suavă. Ce doriți de pe meniu. Ei iși cumpără toți cele mai inedite tipuri de masaj. Nu e ca și cum dacă îndrăznești să intri în acest local și să plătești atâția bani pe un masaj, alegi un simplu masaj thailadez. Nu, nu, Alex, alege în Thailanda Sweddish massage, the ultimate relaxing experience. Auzind alegerea, recepționerul imi zice sfios, Mister, vezi că-i strong, nu conteaza, băiete, eu vreau the ultimate relaxing experience.

Din anticameră ne bagă-n anticamera unde ne spală frumos pe picioare și ne trimit în cameră. Aici dezbrăcarea și să-nceapă masajul. Thailandeza mea micuță, numai un zâmbet, mă uleiește tot și… începe o pipăială în toată regula. Nici măcar pipăială, mai degrabă, așa, o mângâiere sfioasă cum îi faci unei pisici care știi că zgârie. De-abia să simtă, intenția contează.

După 10 de minute de mângâială virgină mă plâng Laurei care întreabă nelămurită dacă ăsta-i Sweedish massage?… Thailandeza înțepenește, zice nu, asta-i Balinesse massage, voiați Sweedish massage? Solly, solly, light away, now Sweedish massage, light away.

Gata, perfect. Să-nceapă the ultimate relaxing experience îmi zic zâmbind în timp ce-nchid ochii și mă relaxez în așteptarea plăcerii.
Jbang! un pumn în spate. În omoplat. Jbang încă unul. Tocmai când îmi înving reflexul de a mă întoarce en garde și mă gândeam ce dracu’? Cine dă? mă uit în spate, jbang jbang încă doi pumni în celălalt omoplat mă trimit în corzi. Thailandeza mea micuță era. Și dă-i, adică și dă-mi. Și dă-mi. Eu tot aștept plăcerea, când colo aia mă bate ca pe sacii de cartofi. Fără nicio milă, îi curge sudoarea pe ea,2 dar dă ca la balamuc. Mică thailandeza, dar are tehnică la box. M-a luat organizat dintr-o margine și nu s-a lăsat până nu mi-a terminat spatele. Noroc ca nu-s tocmai slab și am ceva amortizoare naturale, maseuza mea nu avea mănușile obligatorii unui astfel de sport.
Nu mai da, femeie, că îl doare, zice Laura plângând de râs, Nu a vrut Sweedish massage? Ba da. Ia și de aici! Jbang jbang! Șnițel m-a făcut, de departe cea mai bătaie bătaie pe care am încasat-o vreodată.

Lecție si învățătură de minte: nu comanda Sweedish massage în Thailanda. Și, extrapolând, nu cred că-i bine să vrei masaj thailandez în Suedia.
Fiecare cu obiceiurile lui, nu știi niciodata ce popor apreciază o bătaie ca la mama acasă și-i zice the ultimate relaxing experience.

Khanom

DSCF2951

la Khanom locuiesc Brăduț Tedoo și Elena Windia. Te vor primi la ei acasă și îți vor povesti. Veți rămâne prieteni.
La Khanom sunt nouă kilometri întregi de plajă pustie. Multă mare, mult cer, mulți palmieri, tone întregi de nisip, miliarde de stele. În unele seri, la Khanom marea se preface-n lapte fosforescent. Umbreluțe sau șezlonguri nu sunt.
Tot aici delfinii sunt roz. Unicorni nu am văzut de nicio culoare.
Aici poti mânca Crevetele forțează pe cel gătit, crud. Mâncarea-i excelentă. Dacă nu te tentează delicatesele locale poți mânca și o pizza italiană, gatita la cuptor cu foc de cocos. Coaja de nuca de cocos.
Aici sunt tot felul de resorturi pentru localnici unde thailandezii cu bani vin să se uite la televizor, nu să stea la plajă.
Aici e Jam Bay, rasta-barul where everybody knows your name, unde poți intra singur după tejghea să-ti iei berea pe care tot singur ti-o treci pe nota de plată pe care o plătești azi sau mâine, când vrei, nu dacă vrei.
Aici, dacă ai noroc, poți întâlni alți romîni care au venit să vadă ce-i la Khanom. Sunt cazuri.
Altceva nu-i nimic la Khanom. Dacă vrei chestii, nu veni aici, nu-i pentru tine.

Khao Lak

DSCF3341

La Khao Lak începe concediul, pentru cine se pricepe să petreacă așa ceva. Noi am greșit și am coborât din autobuz mai devreme, când am văzut semn cu Ramada, săgeată 100m. Am mers prin praf cu trollerele după noi până ne-am încălzit, am băut o bere, am mai mers, era să mai bem o bere, dar am ajuns la hotel acoperiți de praf și șifonati de la prea cald. Fețele de am venit din Europa special la hotelul vostru de lux erau de mult pierdute.

Hotelul începe cu multe scări și fără niciun mod practic de a urca trolerele pe scările respective. Așa știi că-i smecher. Sunt hoteluri la care-ți duci singur bagajele la recepție și sunt hoteluri la care lași bagajele oriunde ai tu chef și vin ele singure la cameră. Sunt hoteluri la care te cazezi pur și simplu și hoteluri la care înainte să te cazezi te ceartă recepționerele că de ce nu ne-ați anunțat să venim să vă luăm de la autobuz și v-ați obosit ca proștii mergând pe picioarele voastre? Cocktail on arrival, bineînțeles.

Camera? Ce să vă povestesc. În hotelurile de lux ai pat matrimonial. În hotelurile de lux thailandeze ai două paturi matrimoniale. Dupa 6 ani de relație cu Laura am dormit separat, de bună voie și nesiliți de nimeni. Fără să ne certăm. Cadă? Minipiscină, era să mă înec făcând un duș.


În hotelurile de lux din Europa ai happy hour. În Thailanda ai mai multe happy hour. Până pe la 1 dupămiaza e ok să bei gin tonic, e la jumătate de preț. Între 1 și 3 e și mai bine să bei gin tonic, sunt două la preț de unul. După 3 cred că era gin tonic la ofertă.

Băi, ne-am relaxat la hotelul ăsta cât nu m-am relaxat în toate concediile de până acum la un loc. La plajă nu am ajuns decât în vizită de inspecție, în rest am profitat de ofertele de la piscină. Noi și mulți pensionari europeni zbârciți ne-am simțit excelent.
Cam asta a fost tot în excursie.

Pe 23 iunie am sărbătorit un an de când nu am mai povestit nimic pe blog. Sper să nu mai am aniversări din astea. Brăduț, multumim!

 

Anunțuri

O părere la “Ce comemorăm în fiecare an pe 23 iunie?

  1. Pingback: Concurs de travel blogging. Thailanda, te iubesc, ediția a doua. | Tedoo cu Brad Florescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s