În Penang. Reveniri.

DSCF1711

Malaezia, Penang, George Town

Așa cum noi ne-am întors în Penang vă-ntorc și pe voi, în timp, pe blog. Am trăit la această revenire o senzație ciudată: timpul parcă s-a derulat invers, am mai văzut filmul ăsta, în cealaltă direcție. La venire am experimentat, în revenire ne-am amintit și am savurat. Ne-am cazat în același hotel, în același pat, printr-un oarecare noroc. Camera era rezervată, dar managerul hotelului a dezocupat-o brusc, pentru clienți fideli: noi.

DSCF1743

Indienii noștri simpatici ne-au servit cafea și samosa la farfurie, cu cleștele de patiserie de data asta pregătit. Nu au uitat filmul prin care au trecut acum câteva luni în fața acelorași spectatori. Au zâmbit, și-au adus aminte de noi și ne-au primit ca pe niște cunoscuți.

DSCF1699

Intermezzo. Îmi citește Laura de pe Facebook „I s-a fost furat uneia rucsacul de la Agama restaurant. Ghici ce avea în el? Un MacBook Pro I7, un GoPro Hero 3, un HEAVY gold pen și un grey ARMANI swimsuit.” Decât. Yoghiștilor.

În Penang am învățat noi ce-nseamnă dosa. Țineți minte: dosa în cel mai jalnic restaurant indian găsiți. N-o să vă pară rău. De data asta nu am fost singuri la masă, am fost cu un moș pe care l-a agățat Laura pe holul hotelului, sau mai bine zis a agățat-o pe Laura. O dată la cinci minute urla ca-n filmele americane, știți boala aia care te face să înjuri în gura mare din senin. Cu accent nemțesc. Nu știu despre ce urla, am încetat să-l ascult după cinci minute. Își purta cămașa deschisă (nu era așa cald afară) și afișa cu nonșalanță o burtă imensă (de bere), de parcă ar fi mâncat un moș mai gras ca el. Ne tot povestește că stă jumătate de an în Thailanda și cealaltă jumătate în Bali, după care o ia de la capăt. Vrea să moară sărac și mai are de cheltuit până acolo. Ceva cu nu știu ce tratament, testament, maică-sa.Vibrator. Neveste, femei, femei, femei. Fuck.

DSCF1751

În hotelul nostru locuiește și un transexual. Bătrân, înalt, drept de spate, cățărat pe tocuri, cu părul lung prins într-o coadă băbească, cu o rochie vaporoasă, tot vine și pleacă. Avea țâțe, dacă vă-ntrebați, iar moșul nostru ne-a împărtășit că are și vagin. Vagin. Scârboasă treabă, scârbos moș, îmi trecea prin cap în timp ce boșorogul îndesa a doua porție de dosa în burdihan, doi lei bucata.

În Penang e mai bine să vii decât să revii. E greu cu cazarea, e cald și într-adevăr în afară de acea dosa fabuloasă nu mai găsesc motive de REvenire. Oare ne vom reîntoarce? îmi trece prin cap în timp ce revăd orașul cu ochii mei peste ochii memoriei. Revenirea e la fel de călătorie ca și venirea. Sunt senzații noi de descoperit, altele. Călătoria ne învață în continuare să vedem altfel și iar altfel, și niciodată la fel. Dacă vom veni și a treia oară vă povestesc dacă se mai schimbă ceva.

Am plecat spre Thailanda cu noaptea-n cap. Am plecat cu viteza luminii, printre stele. Așa de repede se mișca șoferul, atât de adormiți eram.

DSCF1778

Anunțuri

O părere la “În Penang. Reveniri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s