Zile în patru

DSCF0711-Edit-2

Bali, Indonezia

În patru nu-i ca-n doi, așa cum în doi nu ești singur. Zilele vin altfel de dimineață începând. Cafelele nu mai sunt tăcute, cerul e albastru pentru patru și mașinile nu mai sunt motorete.

DSCF0653

Telefoanele ne fac viața amară, căutându-le. Pornești în căutarea lor. Le vezi și totuși nu-s. Nici nu vor mai fi. Telefonezi telefonul și nu sună. Uite-l, nu-i. Dă-l naibii, să mergem, îți iei altul. A fost sau nu a fost, s-ar putea întreba, căutând telefonul prin curtea indicată de ecranul laptopului. Dă-mi-l înapoi. Nu.

DSCF0619

La poarta templului, sculptează. Cealaltă, mică, încă nu. Se joacă și se ascunde. Cea mare zâmbește la noi de parcă și ea încă se joacă.

DSCF0658 DSCF0659

Mare popă, mare. Ne ia, scăpăm aproape toți. Îl prinde de-o aripă, așa se face. Se face ce? Se face, zice, fă ca mine. Să fac? Fă ce zice, trei zâmbete din spatele camerei de fotografiat. Face, se închină la fumul mirosind a tămâie, dovadă a dumnezeilor seculari din templu. Popa nu are patru dinți. Dar are o bancnotă exemplu sub tejghea. Așa se face, îi face cu ochiul spre bancnotă, zâmbind cu trei dinți din față. Plătim din nou birul cerut, de data asta de reprezentanții divinităților. Măcar rugăciunile îi vor fi ascultate și poate și telefonul călător se va întoarce la stăpânul său de netelefonat zilele astea.

Verde, apă clară, liane și cascade. Cine ar fi crezut că atmosfera e mai înăbușitoare în umbra junglei decât în praful șoselei? Donation, donation la poarta pădurii de parcă pădurea e a lor și nu ei ai pădurii. Urmează maimuțele să ne taxeze banane sau, poate, sufletele.

DSCF0678 DSCF0679 DSCF0682

O găsim singură, la un ochi de apă. Încă doi ochi privesc uimiți spre noi, cuvintele urmează neînțelese. Blbl. Se ridică și vine după noi. Să nimic, se pare, doar ne urmează, ca și cum spre tărâmul făgăduit. Dar raiul e acolo, printre frunzele mereu verzi, prin valurile transparente de răcoare. Prin peșterile întunecoase. Îți trebuie ochi de turist ca să-l observi, să înțelegi că paradisul nu a fost încă pierdut de către localnici. Ochii de turist au memorie scurtă, avem nevoie și de senzorii multimegapixelați ai aparatelor foto pentru a rupe o bucățică de rai ca s-o savurăm mai încolo, când vom avea timp.

DSCF0684 DSCF0688 DSCF0692 DSCF0695 DSCF0698 DSCF0701 DSCF0702 DSCF0703

Orezul ne îndeamnă să creștem alături de el. În amintirile noastre digitale vom face și asta.

DSCF0707 DSCF0710

Terasele de orez sunt așezate de parcă cineva le-a pictat exagerat. Sunt așezate ca piesele de lego, una peste alta. De unde vine apa în terase, de ce, și cum? De unde știe orezul unde să crească?

DSCF0822      DSCF0838 DSCF0841

Cocoși și egrete. Undeva, nu departe, este un sat magic. În satul ăsta egretele au crescut în copaci ca popcornul, nu se știe de ce, dar trei-patru copaci sunt împânziți de păsările albe până la refuz, nu fac nimic, doar vin și stau la o vorbă spre seară, admirând oamenii în habitatul lor natural. Mare le e mirarea când văd că oamenii de sub ele, fără să le dea foarte multă importanță, se ocupă cu luptele de cocoși, cocoși pe care-i mângâie de dimineață până seara. Păsările de sus văd păsările de jos și nu înțeleg nimic. Păsările de jos sunt sigur că nu mai sunt demult sigure că-s păsări. Stau la mângâiat ca pisicile, nu zboară, nu cotcodac, se înfoaie una la alta cu culori strălucitoare și gheare ucigașe. Și-i mângâie zi și noapte, ca și cum furia ucigașă a păsărilor vine din mângâielile lor drăgăstoase. Poate chiar așa e.

DSCF0736 DSCF0726 DSCF0745

Am văzut și un vulcan. O arătare ciudată, o imperfecțiune pe scoarța pământului și pe linia orizontului. Ce-i clar e că răsuflă nori ca o locomotivă, dacă mijești ochii și asculți cu atenție poți auzi și motorul pământului cum macină cărbunii.

DSCF0778 DSCF0788 DSCF0804

Am mâncat portocale din copac. În patru, în mașină. Le-am cules din livadă la fel cum am furat palești de floarea soarelui de pe marginea drumului, la întoarcerea de la mare, ani în șir. Au fost dulci pe măsura aventurii noastre și a faptei comise. Șase ochi m-au păzit de gloanțele cu sare care nu au sosit niciodată în timp ce degetele trăgeau două portocalele mici de pe ramuri.

DSCF0814 DSCF0815 DSCF0819

Iepur.

DSCF0850

Vinul. Mulțumesc.

DSCF0751

Anunțuri

O părere la “Zile în patru

  1. Pingback: O mulțime de valuri sub o mulțime de soare. Perfect. | 13

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s