Despre cascada magică, James Bond și Eforie Nord

DSCF0229

Indonezia, Bali

Am închis anul cu fata din rai. Anul cel nou trebuie deschis cum se cuvine cu cascada din rai.
De Git Git scriu toate ghidurile despre Bali. Ce nu scriu, în schimb, e că de cascada asta nu poți scăpa. Să vă povestesc.

Lăsăm noi lacurile în urmă, sunt păzite cum trebuie de fata din rai. Trecem și munții, cu chiu cu vai. Motoretele astea trag cum trebuie, dar la vale. Dacă le-arăți un deal mai înfipt s-au pierdut cu firea și în cel mai bun caz o iau frumos la pas, metodic, muntenește. Te duc, prietene, dar te duc încet. Cât de-ncet, v-ați putea întreba.
Încet, să fie, ce, unde te grăbești?
Și trecem și muntele. Și-ncep semnele: cascada Git Git la dreapta, călătorule, cotește-o! Acum.
Neeeeah. Nu ne prinzi tu pe noi cu trucuri din astea turistice. Pas, mergem la mare azi.
Și mergem, veseli că am evitat obiectivul turistic. Nu te vreau, azi.
Când, din nou, pe dreapta. Cascada Git Git, la dreapta, poftiți. Păi… credeam că te-am lăsat în urma, ce cauți aici. Cascadă care să mă urmărească n-am mai văzut până acum. Îl ocolesc dibaci pe indonezianul de-mi ține calea, și încearcă să mă îndrume spre parcarea plătită a cascadei, îndrept ghidonul spre vale și vruuumm!
Nu trec bine cinci minute de serpentine și semnul apare din nou, ca și cum nu am reușit de două ori să evadăm de una din atracțiile principale din paginile lucioase ale ghidului. Cascada Git Git la dreapta, căpcăunilor, ce nu-nțlegeți.
Mă predau. Oprim. Hai, bi, la cascadă, ce dracu’. Suntem ca-ntr-un film prost de groază în care muntele îl urmărește pe Mahomed. Hai s-o facem și pe asta.
Când să vedem și noi cascada, ne oprim în fața unei bariere improvizate. Că stop. Stop ce? Stop, donation. Ce donation, prietene, mă plimb și eu în pădure, am viză de țara voastră. Nu se poate. Donation 3 dolari preț fix, îți dau și bilet de banii ăștia și ridic și bariera. Ia de-aici, că prea ne-a urmărit cascada asta și ni s-a pus în drum. O fi ceva de văzut la ea.

DSCF0249
De văzut nu a fost mare lucru. În schimb plimbarea a făcut toți banii. Plimbarea a fost prin pozele din Cartea Junglei. Cascada a fost ca-n vis. Câțiva oameni ai junglei se bălăceau în râu. Câtiva se pozau. Câțiva se plimbau. Liane se înălțau pe palmieri și râul curgea de parcă n-ar fi avut altă treabă. A fost o gură de răcoare după drumul de muulte ore cu motoreta pe munte.

Dar destul.

Spre mare, am zis, trebuie s-ajungem anul acesta!

DSCF0334

Ne-a agățat undeva cu vreo zece kilometri înainte de destinație, la un semafor, un coleg scuterist. Că unde mergeți. Păi acolo. Eu lucrez acolo la un hotel. Hai să vă zic cum ajungeți la hotelul meu, vă pot povesti preț de un semafor. Zi-ne, atunci. Ne zice.

La semaforul următor tot el: da’ veniți, da?
Venim, venim, zicem noi prea puțin convingător.
La următorul semafor: sigur veniți?
Venim, prietene, lasă-ne să ne topim în soare, la semafor, liniștiți.
Peste câțiva km înțelegem într-un sfârșit cum stă treaba. Ne urmărea ca-n filmele cu James Bond. Ba puțin în față, ba se oprea și îl vedeam în retrovizoare. Când am ”greșit” drumul, era acolo să ne îndrepte pe calea corectă.

Hotelul lui nu a fost bun.
Nici următorul.
Nici al treilea.
Partea bună e că la poarta fiecărui hotel stă un indonezian binevoitor dispus să te ducă știe el unde la un hotel bun.
Al patrulea a fost mai mult decât bun. A fost perfect, nu puteam vrea mai bine de atât.
Noroc că hotelul a fost bun, stațiunea în sine ne-a deprimat până la capăt. Atmosferă de Eforie Nord în martie, plaja nămoloasă, mâncarea scumpă și proastă (mai mult șnițele și pizza decât mâncare autohtonă), turiștii puțini și dezorientați. Ghinioniștii care au citit ghidul și l-au crezut: Diving, snorkelling and dolphin watching are the main activities, but perhaps above all else, this is an area in which to relax and take in a very slow, traditional pace of life. It can get a little crowded in July and August, but outside that peak season, this is a quiet part of the island.

Mâine plecăm înapoi la Ubud, ne mai relaxăm câteva zile înainte să ne luăm în primire musafirii. Da, da, o să avem musafiri.

PS: Quiet and relaxing înseamnă că dacă te concentrezi suficient poți auzi rugăciunile mute ale celor 300 de patroni de restaurante și pensiuni către câteva mii de zeități locale. Tot ce vor e să muncească și să le aducă Moșul un turist de Crăciun, să fie de sămânță.

Anunțuri

O părere la “Despre cascada magică, James Bond și Eforie Nord

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s