Prima seară în Bali sau cum a ajuns Turcia lângă Australia

Ce știam până acum câteva zile despre Bali?

Puține. Știam că dacă ai noroc, când crești mare, în Bali ajungi să-ți faci luna de miere. Dacă nu, e și Vama Veche o opțiune, sau poate câteva zile la Paris, luate la ofertă pe Groupon.

Ei bine, de aproape se schimbă puțin perspectiva. Afli lucruri noi. Cum ar fi că, dacă nu cumperi excursia cu câteva mii de euro de la o agenție, amanetându-ți cardul de credit la un ultra all inclusive, lucrurile nu mai sunt așa clare.

În Bali, bine, în Bali, dar unde în Bali?

Ei bine Bali nu e tocmai o insulă mică și prietenoasă. Nu e ca și cum ai ieșit pe ușă și te-ai împiedicat de nisipul alb și de marea de cristal. Bali e ditamai insula, mai mare decât toate pe care am fost până acum. Are o populație de aproape 5 milioane de locuitori și un diametru de peste 120 km. Bali nu-i Ko Phangan.

Deci unde în Bali? se întreabă călătorul curios, deschizând ghidurile ajutătoare. Din păcate ghidurile mai mult îți spun unde să nu mergi decât unde să mergi. Bali e unul din locurile alea unde, la cum citești prin ghiduri, nici un colț nu-i perfect, toate au cusur: sudul insulei e prea turistic (a se citi buluceală), nordul insulei e prea relaxat (a se citi plictiseală), estul insulei e prea… în nici un fel, vestul insulei e prea parc național. Centrul insulei e aproape de tot (a se citi că e la fel de departe de toate locurile interesante).

Ei, bine, călătoria ne-a învățat și cu altfel de situații. Alegerea, în astfel de cazuri, este cazarea pe termen scurt la buluceală, până ne lămurim de ce (sau de cine) trebuie să fugim. Să mergem unde merge toată lumea, după care mai vedem noi. Până la urmă avem timp, nu ne grăbim nicăieri. Setăm busola spre Kuta Beach.

Am aterizat pe la 10 noaptea. Am ieșit din aeroport la 11. Un cârd de taximetriști s-au repezit spre noi ca vulturii. Taxi, taxi, taxi, sir? Where do you go? Cheap, cheap price. Where do you go?

Am trecut printre ei ca prin brânză, cu capul sus și Laura de mână, mergând drept înainte. Drept înainte până scăpăm de taximetriștii de aeroport și găsim un taximetrist Bluebird cinstit. Cursa ar trebui să facă mai puțin de șase-șapte dolari.

Într-un final îl găsim, ne împrietenim, pune aparatul și 10 minute mai târziu suntem în mijlocul acțiunii. După jumătate de oră de căutat cu rucsacii în spate am găsit și cazarea. Una din cele mai simpatice din excursia asta, ni s-a părut la o primă vedere. 15 dolari ditamai camera. Wifi, baie proprie, verandă cu vedere la curtea cu palmieri. Hm. Nu-i rău. Hai să bem o bere, că-s topit.

Găsim un restaurant și comand rapid o bere, până să încep să procesez. Încep să mă relaxez și să mă uit în jur. Cum e în Bali, bi? Zâmbește cu toți dinții la mine. Deocamdată, ciudat. De ce ciudat? Oamenii sunt… ciudați. Sunt puțin, așa-i? Nu reușesc să pun punctul pe i. Ce-i ciudat totuși? Toți sunt mai mult sau mai puțin beți. Toți urlă. Marea majoritate sunt tineri. Toți sunt îmbrăcați cu aceleași haine sclipicioase: bermude și maiou peste mușchi, respectiv fustiță și maiou peste țâțe mari și țapene.
Ciudată e și atmosfera de Costinești a stațiunii. Fix de Costinești.
Ciudat e și că în douăzeci de minute trebuie să dau last order, bar is closing. Cât e ceasul, bi? Nici 12. Păi și ăștia închid? Păi… așa se pare.
Hai să mai dăm o tură. Când am ieșit din restaurant, să fac infarct, nu altceva. Tot centrul stațiunii a căpătat atmosfera de Costinești… iarna. Nici urmă de australian pe stradă. Unde au dispărut toți? Lărgim raza căutării noastre și îi găsim până la urmă, urlând beți și bete îngrămădiți în trei cluburi, la drumul principal. Și atât, în rest liniște și pace. Mda. Bali.

Deci întrăm cu nebunii în club sau ne retragem pensionărește la noi acasă?
Hai mai ia-ți o bere și parcăm devreme, vedem mâine care-i povestea cu insula lui Pește australian beat și urlător.

PS: îmi spunea un prieten din Australia că Bali este pentru australieni cum e Turcia pentru români: ieftin, cu de toate și la îndemână. Berea-i 2 dolari în Bali, în Australia e 7. Cazarea-i ieftină. Biletul de avion sub 100 de dolari. Deci australienii când au chef de-o resetare scurtă, aici aterizează. Stau și mă întreb dacă Turcia este pentru australieni cum este Bali pentru români. Ei dacă au noroc în viață, când se fac mari, vin în Antalia și-și fac luna de miere?

PPS: Preview, mâine mergem la plajă:

DSCF9516-2-2-Edit

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s