Jakarta, ziua

Cum m-am trezit de dimineață (pe la 11, să nu mă-nțelegeți greșit) am aruncat un tricou pe mine și am purces în căutarea unui alt hotel. Hotelul ăsta, cu toate că ne-a salvat în toiul nopții, are un mare neajuns: internet lipsă. Având în vedere că planurile noastre se cam termină la Jakarta, avem nevoie imperativă de internet pentru a continua călătoria. Pentru că deocamdată, în afară de a mulțumi tuturor dumnezeilor că am scăpat de pe feribotul groazei, nu mai am alte idei. Vreau doar o bere și o cafea indoneziană.

După cum ziceam, cu ochii încă lipiți de somn ies în stradă să dau o tură rapidă în căutarea unui hotel cu internet. Ziua se vede cu ochiul liber că strada pe care am aterizat nu are altceva decât guesthouse-uri, hoteluri și hosteluri aliniate unul după altul. Jumătate de oră și zece ”Hello, do you have available rooms” mai târziu găsesc bomboana asta de hostel:

DSCF9342-Edit-Edit

Camera 15 dolari, free wifi.

În 5 minute eram cazați, cu bagajele mutate și parola de wifi în memoria laptopului. Ok, acum ce voiam să caut pe net?

O cafea, micul dejun și o bere rece, după. Bi, hai la masă, lasă netul!

DSCF9411-Edit DSCF9378

OK, acum hai în centru, să nu zicem că n-am văzut Jakarta. Hai!

Băi, știți ce cald îi? Simt cum mă evapor, nu altceva. Parcă-s pus la foc mic de canibali, creierul mi-e ca în oala minune a mamei, ochii mă dor sub ochelarii de soare și mi-e milă până la lacrimi de săracele indoneziene acoperite cu cearșafurile negre tradiționale musulmane. Și traficul… traficul…
Șosele largi de 6 benzi pline de rable care ard benzina și îți suflă căldura fix în fața. Peste tot. Trotuare din părți, rable și eșapament. Unde-i centrul, bi, simt că-nebunesc. Hai să găsim un 7eleven să ne răcorim. Uite un parc. Da, dar nu are poartă. Uite umbră. Da, dar e o parcare acolo și toți pleacă sau vin, motoarele-s pornite. Uite ce de omenire! Nu, e doar o manifestație antiguvernamentală, nu vezi cum urlă? Se citește patriotismul pe fețele manifestanților. Mă ia cu leșin. Tre’ să fugim din mijlocul ăstora. Nu vreau să protestez în Jakarta contra nimic. Nici n-am la mine tricoul cu Salvați Roșia. Jandarmii se uită încruntați și nedumeriți. De ce au venit la protest palizii ăia doi?

Bi, nu e de glumă, nu știu cum e la ăștia cu protestele, hai de aici!

Într-un final evadăm din protest, dar de căldură, praf și eșapament nu-i chip de scăpare. Noroc că hotelul e aproape, berea-i rece la minimarket și wifi-ul e free în lobby. Hai acasă odată, mi-a ajuns Jakarta.

La ora 2 după-amiază aveam deja cumpărate biletele de avion pentru mâine. Jakarta-Denpasar 50 de dolari și mâine suntem pe plajă în Bali. Mi-au ajuns mijloacele de transport terestre din Indonezia. Eu mă apuc de desfăcut berile și ne auzim mâine de dimineață mai veseli.

Bye!

Vă las cu puținele poze pe care am reușit să le fac… la 73 de grade celsius feeling like 1000 vă provoc pe voi să faceți poze mai multe sau mai bune!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s