Cum arată ecuatorul

DSCF9320-Edit
Feribotul e vapor în toată regula. Șapte punți, restaurante, cinematograf, bar, moschee și cabine.
Patea proastă e că e ocupat în proporție de 300%. Cert este că nu cred că există un metru pătrat pe vapor unde să nu fie un indonezian cazat, sau… căzut, după caz.

DSCF9302-Edit

………………………

Noi ne-am cazat undeva pe una din casele scărilor dintre punți. Lângă o ușă care nu se deschide avem un culcuș… acceptabil. Nu intru în detalii.

Deci stăm noi la vorbă cu englezul până spre opt jumătate. Despre biciclitul lui în jurul lumii. Dă să plece, să se culce. Ușa închisă. Toate ușile închise. Au dat câteva ture puțin timp înainte niște uniforme prin zonă, dar n-am fost atenți ce meștereau. Se pare că închideau toate ușile. Ne-au încuiat pe toți pe casa scării, englezul included, cu toate că el era mândrul chiriaș al unei cabine proprii la clasa a doua. Douăzeci de minute a căutat ieșiri, aproape că i-am făcut loc lângă noi. A reușit să evadeze într-un final printr-o ușă pe care au ratat-o băieții responsabili cu închisul ușilor. A evadat prin ușa care dă spre restaurantul de clasa a doua. Dar berbecii ăia cert e că ne-au încuiat în casa scărilor împreună cu câteva zeci de indonezieni. Nu tu budă, nu tu apă, ieșire afară, nu tu nimic. Pe nicăieri, mai puțin prin restaurantul clasei a doua. Nu vreau să mă gândesc la evenimente nefericite și deloc imposibile, să zicem… un incendiu. Pe unde ar fi ieșit toți indonezienii ăia? Mai ales că la cum fumează băieții ăștia, incendile mă îndoiesc că-s rare.

DSCF9289-Edit

………………………

Dimineață ne trezim, englezul lângă noi. Tare frumos dormiți, ne zice. Cu ochii încă lipiți, încerc să mă holbez la el. Ce? Păi au venit indonezienii în pelerinaj cu zecile să vă admire. Și-au adus și copii să le arate cum dorm occidentalii. Bun așa.

DSCF9298-Edit

………………………

Să mâncăm, zic. Să. În prețul biletelor avem incluse mese. Dimineața, la prânz și seara. Stăm la coada kilometrică, iau caserola, la masă! zic vesel Laurei. Să… mâncăm… era să mă-nec când am deschis caserola. Un pumn de orez. Pumn mic. Plus capu’ la pește. Laura avea coada. Fără nici un fel de glumă sau exagerare. Capu’ la pește. Peștele mic, dar doar cap-coadă, corpul probabil l-a mâncat englezul la restaurantul lui de clasa a doua.

………………………

Știți cum arată o budă nașpa? Nu știți, vă promit eu.

Americanca noastră are o tentativă de a merge la toaletă. Ne povestește. Intră pe ușă, găsește în mijlocul băii, înainte de cabine, un vraf de rahat. Un copil se pișa lângă, pe jos, fără nici o problemă. Rămâne paralizată de pitorescul imaginii. În timp ce admiră consternată peisajul o altă femeie intră, deschide ușa unei cabine, se oprește. Se întoarce și vomită într-o chiuvetă. Zice. Don’t go in there. Și pleacă. Indonezienii nu știu engleză de felul lor, nu știu ce a văzut doamna de a învățat brusc limba lui Shakespeare.

………………………

S-o facem din lungă scurtă. Se pare că-n țara asta nu e ok să iei bilet la clasa a treia. E unul din locurile alea în care întrebarea… ”cât de rău poate să fie” are răspuns surprinzător.

………………………

Ecuatorul

Am trecut ecuatorul azi, pentru prima oară în viață. Aș bea o bere, dar nu se găsește pe vapor. Beți voi una și pentru mine. Hai noroc!

Cum arată ecuatorul, întrebați?

Așa:

DSCF9284-Edit

Alte poze:

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s