Vaporul

Aici sunt primele episoade din Indonezia: unu, doi și trei.

Ce urmează e demn de filmele cu proști. Imaginează-ți un scenariu în care câteva mii de oameni sunt îngrămădiți înspre ușa mică a unui vapor, fără nici o altă regulă sau logică.  The only rule is there are no rules. Aparent fiecare indonezian are bagaj puternic, de la televizor la saci de făină. Orez, copii, saltele, cățel, purcel etc. Bagajele în partea asta de lume se poartă pe cap.

Mulțimea furioasă se împinge în așa hal înspre ușița micuță încât englezul nostru a dat drumul la bicicletă, care a călătorit aproape tot drumul singură, pe două roți, fiind împrejmuită de sute de indonezieni cu o singură direcție. Două ceasuri de îngrămădeală mai târziu pășeam pe ușiță. Now what? întreb un puști îmbrăcat în uniformă arătându-i biletul. Îmi face semn să ne așezăm oriunde. Găsesc două saltele libere, le cuceresc și răsuflu ușurat. Am reușit.

Mă duc să-l ajut și pe englezul care rămăsese cu bicicletă cu tot la intrare întrebându-se cum Dumnezeu să-și ducă prin buluceală bicicleta încărcată în cabina proprie.

Când mă întorc la salteluța proprie câteva minute mai târziu, o găsesc pe Laura cu rucsacul în spate și cu un indonezian micuț în față întinzându-i un bilet mai șmecher, se pare, decât al nostru. Îi cucerisem salteluța.
Se pare că există bilete cu salteluță și bilete fără salteluță, ambele la clasa a treia. Al nostru este fără salteluță, ne explică funcționarul de la ghișeul de informații. Laura începe să se învârtească isteric într-un picior. Cum fără salteluță, cum fără salteluță?

Și noi unde dormim? întreb simțind că dacă nu-mi dă răspunsul corect îl iau de guler și-l arunc peste bord. Oriunde vreți, răspunde. Văd roșu în fața ochilor. Roșu plus câteva mii de indonezieni care au ocupat deja fiecare colț al vaporului cu pungi de plastic și saltele proprii aduse de acasă, deoarece știau ce urmează să se întâmple.

Mă întorc la indonezianul mic din fața mea, îl iau de guler și îl arunc peste bord. După care mă întorc întrebând pe indoneziană who’s next. Se face culoar în fața mea și primim gratis cabine la clasa I, șampanie la gheață și scuzele căpitanului.

Glumesc, doar că imaginile astea mi se derulau în cap. Vă scutesc de restul nervilor. Cert este că Pinguinii au găsit un loc bun. Ne-au invitat să-l împărțim. Am amenajat frumos preșurile de yoga și avem un colț al vaporului doar pentru noi. Cum s-au exprimat ei, am găsit locuri la clasa întâi a clasei a treia a vaporului.

Prima zi în Indonezia a fost o trezire la realitate după mirajul Singaporez.

Vă țin la curent cu evoluția întâmplărilor.

Va urma.

DSCF9239-Edit DSCF9242-Edit DSCF9243-Edit DSCF9246-Edit DSCF9248-Edit DSCF9254-Edit DSCF9265-Edit DSCF9269-Edit DSCF9280-Edit

Anunțuri

3 păreri la “Vaporul

  1. Pingback: Jakarta | 13

  2. Pingback: Transportul în Indonezia | 13

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s