O familie altfel

DSCF8899

Khurshid are 46 de ani și și-i prezintă cu mândrie. Nu pare să aibă mai mult de 35, pare tânără și veselă. Din acest motiv lumea nu o ia foarte în serios, o crede tânără și naivă. Când ne-a spus în Thailanda I have children your age, ne-au picat fețele. Da, da, I’m old enough to be your mother, ne readuce aminte că știe și ea una, alta.

Cât am locuit la ea nu am dus lipsă de nimic. Ne-a făcut să ne simțim parte a familiei ei, de dimineață până seara. Noi plănuiam să nu stăm mai mult de trei zile. Prostii! pufnește. Cum trei zile? Păi în trei zile nu apucați să vedeți nimic. Stați măcar până săptămâna viitoare, e Eid-ul! E ce? Se termină Ramadanul, e un fel de Muslim Christmas. O să petrecem în familie, trebuie să rămâneți. Păi, Khurshid, tocmai pentru că este sărbătoarea voastră trebuie să plecăm. Să sărbătoriți în familie, cum trebuie. Nonsense! Rămâneți și gata, am decis. Și așa nu puteți pleca, zilele astea nu găsiți transport în nici o direcție, încearcă ea să ne păcălească.

A doua zi după ce am ajuns ne-a organizat petrecere de primire. A rezervat un separeu la un restaurant Yemeni, a chemat pe prietenele ei cele mai bune, pe Kian, chinezul pe care l-am cunsocut împreună tot în Thailanda, și a găsit și o româncă la ea la serviciu pe care a invitat-o să avem cu cine vorbi românește. A umplut masa de mâncare și a achitat nota, fără să ne dea ocazia să scoatem portofelul.

DSCF8267

Zilele următoare ne-a plimbat prin tot orașul, ne-a dus după ea peste tot. Până și la moschee ne-a dus, explicându-ne cum și ce fac ei acolo. Khurshid donează la moschee 12.5 % din salariul ei lunar. Lună de lună. 10% pentru biserică, 2.5% pentru săraci. Îmi zice: Alex, scrie și-n biblie că trebuie să dai 10% pentru biserică, you should know this, you’re a Christian. Da, Khurshid, I should know this.

Khurshid împarte tot ce are cu toți cei pe care-i întâlnește. Într-o zi o văd că ia o farfurie plină de mâncare de pe masă și iese din casă în trombă. Se întoarce și ia și un pahar cu suc și fuge din nou. Ne zice: păi am auzit că venise omul care ne face curat pe scară, m-am gândit că poate i-o fi și lui foame și sete și dacă tot mâncam… omul e un tânăr pe la 25 de ani care are grijă de scară, ne povestește. Omului i-au dat lacrimile. I-a zis: Ma’am, în afară de tine, doar mama și sora mea mi-au servit mâncare cu atâta respect în toată viața mea.

Cât am locuit acolo, Khurshid nu a încetat să mă surprindă. La un moment dat o urmăream fascinat cum aleargă de colo colo, când ne căra după ea prin oraș. Femeia asta e ca un om cu un singur scop în viață. Să facă fapte bune, de dimineață până seara. Trece pe lângă un cerșetor, scoate și-i dă mărunt, trece pe lângă un bătrân, se oprește și schimbă o vorbă bună cu el. La taximetriști le spune uncle (unchi e formula de politețe pentru cineva ma în vârstă ca tine pe aici), la metrou găsește un grup de japonezi care par că nu știu încotro s-o apuce, îi întreabă unde și ce vor și-i conduce la destinație, întorcându-se din drum.

Îmi povestește: Alex, acum că mi-au crescut copiii, pot și eu să plec, să-mi văd de viață. Să pleci, Khurshid? Unde să pleci? Da, Alex, anul acesta voi preda engleză undeva, sper la niște copii săraci, într-o țară defavorizată, la anul încep școala. Ce școală, Khurshid?
Păi am fost acceptată la Londra, la un master în științe Islamice. Doi ani o să fiu din nou studentă. O să stau în campus, o să puteți să mă vizitați!

Nu am cuvinte să descriu modul în care ne-a făcut să ne simțim. După ce am cunoscut-o pe Khurshid am înțeles că trebuie să fiu un om mai bun și am văzut first hand cum se face asta, practic.

Saad, fiul lui Khurshid. Are 21 de ani și patru joburi. Predă engleză, dramă și literatură la gimnaziu, este polițist (un fel de stagiu obligatoriu în Singapore), este dansator breakdance (dansează noaptea în diferite cluburi, pe contract), și mai este și Laser Tag Marshal la o arenă de laser tag a unui prieten. Anul ăsta începe și universitatea, specializarea sociologie și filozofie. Face câteva chestii, așa-i? După ce l-am cunoscut am înțeles că noi în România nu știm ce-nseamnă să ne ocupăm de lucruri. Să facem treabă. Să muncim. Băiatul ăsta nu are weekend, nu are după-amiază, nu are timp liber. O să aibă timp liber, deocamdată trebuie să muncească.

DSCF9055

Saher, fiica lui Khurshid, are 19 ani și este studentă la arte. Lucrează ca și performer la diferite show-uri (teatru, dans, muzică) și din când în când este și gazdă la diferite spectacole, evenimente. Am fost la facultatea fetei, la un spectacol. De fapt la două. O tură a dansat, altă tură a cântat la o tobă mai mare decât ea. Nu știu despre alții, dar eu la 19 ani nu făceam nimic. Îmi petreceam studenția.

DSCF9027

Anunțuri

O părere la “O familie altfel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s