Cum e să călătorești (ep. 2). Despre identitate

Spuneam despre călători: sunt mai mult sau mai puțin la fel, cel puțin la prima vedere. Cum se traduce asta?

Păi destul de simplu: pe drum nu mai ești Alex, funcționar în bancă, salariu bun, frumos, deștept, amuzant și modest. Aici nu mai ai mașina frumoasă sau urâtă, casă mare sau mică, în centru sau Crângași. Nu mai ai pantofi scumpi sau ieftini, ceas de 1000 sau de 10 dolari. Nu ai subalterni, prieteni sau rude care să te ajute, să râdă la glumele tale sau să te țină de mână la dentist. Aici nu contează că n-ai făcut liceul sau că ești doctor în economie sau CEO pe cale să termini un MBA. Dacă ai citit o carte anul trecut sau o sută nu contează. Manelist sau rocker, român sau țigan, cu Iphone sau fără telefon. Că ai venit cu avionul la business class sau cu trenul la clasa a treia. Prim ministru sau blogger, nu contează.

Toți călătorii sunt interesanți, toți au o poveste. Fiind majoritatea interesanți, faptul că sunt interesanți deja nu mai e interesant. Pune doi unul lângă altul și vei vedea că sunt la fel de interesanți. Lumea știe că ești călător și știe că ar trebui, în mod normal, să fii interesant. Ai tatuaje pe tot corpul? Whatever, am mai văzut 100. Ai lucrat într-o bancă și ti-ai dat demisia ca să faci călătoria asta? Ce interesant, și eu la fel. Ești plecat de acasă de patru luni și ai vizitat cinci țări? Eu de patru ani și am vizitat cincizeci.

Deci cine sunt? Cum mă poziționz și cum relaționez?

Devine repede o întrebare pe care ți-o pui atunci când ești pe drum de mult timp. Aici nu te prezinți: sunt Alex, colegul lui Sisi. Sau sunt Alex, prietenul Laurei. Sau sunt Alex, am făcut liceul în Iași. Nu sunt nici unul din variantele de mai sus. De fapt, prima întrebare nu e nici măcar cum te numești. Pe drum, oamenii nu fac cunoștință spunându-și numele.

Pe drum ești doar tu de astăzi, fără ce ai făcut, fără ce vrei să faci. Dacă ai făcut, să-ți fie de bine, dacă vrei să faci, succes. Ești omul care se vede, care se aude. Cum arăți, ce faci și ce spui acum este tot ce te definește în raport cu ceilalți, localnici sau colegi de călătorie. Teoretic așa ne prefacem toți că ar fi chiar și acasă, dar nu e așa. O călătorie lungă îți sterge trecutul și viitorul. Nu mai fac parte din tine, din identitatea ta, din caracterizarea ta. Rămâne doar prezentul. Depinde de tine să le arăți tuturor ce și cine ești. Să te prezinți în adevăratul sens al cuvântului.

Acasă te recomandă trecutul și, eventual, viitorul, în călătorie pierzi scurtătura asta.

Și nu rămâne chiar nimic?

Va urma.

 

Anunțuri

O părere la “Cum e să călătorești (ep. 2). Despre identitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s