KL-scurte

Pe aici nu se trece

Nu, nu e vorba de România, e vorba de Kuala Lumpur. Prin România toată lumea trece, slavă cerului.
Vedem noi într-o dimineață pe hartă Moscheea Națională, cu steluță, după scară, cam la 300 m de hostelul nostru. Bun. Să vizităm.
Ieșim din hostel, scoate, bi, harta. Ce caută șantierul ăsta aici? Nu-i pe hartă. A new train line means getting home faster, scrie pe gard. Bun așa, să ocolim atunci, până e gata linia de metrou, se traduce getting la Moscheea Națională later.
Peste jumătate de oră, am ajuns pe partea cealaltă. Bi, ar trebui să se vadă moscheea aia, unde-i? Poate că ar trebui să trecem și râul ăsta, de unde a apărut? Poate că ai dreptate. Pe unde trecem? HA! Harta zice că e un pod la 500 m la dreapta, altul la 500 la stânga. Pe care-l preferi? Hai spre dreapta. Peste încă o jumătate de oră, victorie, am trecut. Moscheea unde e? Poate după calea asta ferată. Alooo… ce-i cu gardul? Doar nu crezi că poți trece peste calea ferată fără să folosești pasajul special amenajat în sensul ăsta, pasaj care e fix la 500 m distanță. Off, haidem. Jumătate de oră mai târziu am reușit să trecem și de calea ferată.
Bi, harta Ipad-ului zice că suntem la mai puțin de 50 m de obiectiv, în direcția… adică vrei să zici că trebuie să trecem și autostrada asta? Futu-i! Lasă-mă să ghicesc. Există un pasaj subteran care trece pe sub autostradă, pasaj care este fix la 500 m în stânga sau în dreapta. Corect, de unde știi?
Jumătate de oră mai târziu suntem în fața moscheii. Pe care scrie, cu litere mari:

DSCF6996

Un sfat sincer: nu cu busolă se merge de colo colo în Kuala Lumpur. E oraș, nu pădure.
……………………………………………………
Drinking game

Why so serious?

În Taman Negara ne-am împrietenit cu două fete, una din Spania, profesoară de sport și cealaltă din Canada, tocmai ce-și dăduse bacul, se pregătea de facultate. Călătoreau singure. Le-am regăsit surprinși în hostelul nostru din KL. Le văd într-o seară la masă cu un pachet de cărți de joc și o sticlă de whisky în față. What are you doing? We’re playing a drinking game. Good. Who’s winning? No one. It’s a drinking game. Perfect. My sort of game. Cu băutură și necompetitiv. Scot vodca de la frigider, pun sticla pe masă, let’s play! Apar ca din senin și patru americani cu o sticlă mare de Jack Daniels. Cum se joacă?  întreb. Trage o carte! trag. Ce e? E patru de… brusc sunt singur la masă, toți ceilalți sub masă, pe podea. WTF??!!! Four, on the floor, zice de jos, canadianca. Tre’ să bei! Nu-mi vine să-mi cred urechilor. Beau o gură, din pahar. Pot să mai trag o carte? Începe să-mi placă jocul vostru. Deci fiecare carte însemnă ceva, are o regulă, regulă care se referă la cine și cât trebuie să bea. La 4 trebuie să te arunci la pământ, utimul picat trebuie să bea. La 6 beau toate fetele, la popă, beau băieții. Etc.
În juma’ de oră sticlele sunt goale și toți beți țăndări. Au plecat de abia ținându-se pe picioare, într-un club ceva.
Mi-e dor de oameni care știu să bea cum trebuie, toată noaptea, la masă, la un pahar de vorbă.

Anunțuri

O părere la “KL-scurte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s