Despre acasă din … Kuala Lumpur

Kuala Lumpur, Malaezia, Iulie 2013

Interet acasă
Mi-era frică de KL, cum îi spun localnicii. După India, Thailanda și cea mai bătrână pădure din lume, ultimul lucru care-mi trebuia era betonul capitalei. Laura, în schimb, este entuziasmată că a ajuns în sfârșit la oraș. Autobuzul de la Taman Negara face cam două ore. Aer condiționat, bilet cu loc, tot tacâmul. Pe geamul autobuzului nu înțelegi nimic din oraș. Blocuri, ciment, betoane. În depărtare, Petronas Towers domină cerul orașului. Îți atrag privirea, hipnotizant.

Petronas towers

Am ajuns, bi. Ok, nu-i nimic în jur. Now what? Sorry, can you please tell us how to get to Chinatown? Auzisem noi că acolo ar fi guesthouse-uri care să nu-ți rupă buzunarul.
Din câte am remarcat până acum, există câte un China Town aproape în toate orașele mari din Asia în care am fost. Chinatown-ul ăsta este un cartier de… un kilometru pătrat, unde chinezii își văd de chinezăriile lor. În sau pe lângă China Town găsești cazare ieftină, restaurante la prețuri omenești și toate copiile după orice-ți poți imagina. După două ore de căutări prin căldură ne-am cazat în cel mai simpatic hostel pe care mi l-au văzut ochii.

Cel mai simpatic hostel din lume
………………
Mă întreabă, din când în când câte un prieten: Auzi, ție nu ți-e dor de casă?
Învățăm de mici că noțiunea asta de acasă e baza familiei moderne, locul unde te întorci tot timpul, refugiul, apărarea, evadarea, e checkpoint-ul jocului vieții. Aici spui piua. Cum să nu-ți fie dor de casă? Fără acasă cu ce rămâi?
Chiar așa, unde e acasă când călătorești? Acasă mai e acasă ori ba?
…………………………
Camera noastră din hostelul din KL găzduiește opt călători deodată. Adică noi avem șase colegi de cameră. Laura e la subsol, eu la etaj. Parcă o și aud pe Florina spunându-mi în ureche: cum opt paturi, cum să n-aveți camera voastră? Pfff… ce-ai fost și ce-ai ajuns… Sau pe Marina: aveți baie în cameră? Nope. Păi cum puteți să stați acolo?
…………………………
Laura așează cu grijă rucsacii lângă patul nostru supraetajat. Îi desface, scoate una, alta din ei, îi închide la loc. Pregătește tot ce ne trebuie pentru duș. Scoate bureții de baie, prosoapele, șlapii, așează totul frumos la locul lui. Scoate fețele noastre de pernă din bagaj, îmbracă pernele hostelului. Examinează așternutul: e curat. Îl miroase. E bine, proaspăt spălat. Cere pături, le examinează, le așează pe pat frumos împăturite. Ia unul din rucsacii mici, îl golește, pune totul ordonat în locker, încuie cu lacătul nostru. În rucsac rămân câteva lucruri de care avem nevoie în oraș. Baterie de rezervă pentru aparatul de pozat check, Ipad check, caietul pe care scriu check, bani check. Pune, în final, un punct albastru pe harta Ipad-ului, îl denumește acasă.
Nu știu cum să vă zic, pentru mine acasă e unde aranjează Laura și nu mi-e dor de nici un alt acasă.


………………….
Totul ok? Da, bi. Hai în oraș să mâncăm ceva! Hai!
Poftă bună!

Mi-e foame

Alte poze din KL:

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s