Cum e să călătorești (ep.1). Despre călători.

DSCF5980

Spuneam acum ceva timp că am plecat în călătoria asta lăsând în urmă cheile, ușile în care se potriveau aceste chei, prietenii și cariera. Prietenii, vorba vine, pentru că în epoca asta a internetului prietenii nu ți-s niciodată departe. Mulțumită lui Zuckerberg știu exact unde, cu cine și cât au chefuit aseară, la ce oră s-au trezit și cu ce s-au mai distrat prietenii mei cei mai conectați. De prietenii mei offline mi-e cel mai dor zilele astea.

Revenind. Știam atunci când am plecat ce las în urmă, nu știam însă totul. Problema atunci când ești călător este că lași tot ce erai sau ce crezi că erai. Însemnând că tot ce ești sau crezi că ești nu mai înseamnă nimic pentru nimeni.

Călătoriile au marele talent să niveleze totul pentru toată lumea. Toți călătorii sunt egali, au mai mult sau mai puțin aceleași haine, același aparat foto la gât, bagajul mai mare sau mai mic și cel mai important caută același lucru cu aceeași privire curioasă aruncată pe toate zidurile. Toți călătorii sunt la fel, la prima vedere. Toți se uită curioși în toate direcțiile. Privirea le e cercetătoare. Au mersul nesigur. Zâmbesc stângaci către fiecare localnic întâlnit. Întreabă timid aceleași întrebări: Unde e gara, autobuzul, metroul? Unde e centrul? Cât costă aia, cealaltă? Ce vinzi tu aici? Cât costă biletul? Cum fac să ajung dincolo? Etc. Dacă ai văzut unul, i-ai văzut pe toți.

Călătorii trec prin aceleași faze

În primele zile într-un loc nou, mersul e nesigur, privirea ori prea sus, spre cer, clădiri, monumente, plăcuțe cu numele străzilor, ori prea jos, spre harta din mână. Pasul timid, indecis. Se întorc din drum frecvent, se uită cu privirea curioasă, șovăitoare, întrebătoare. Fac bine ce fac?

După câteva zile privirea li se ascute, se îndreaptă spre înainte. Mersul începe să fie mai sigur, mai apăsat. Nu pare că poți să-l mai întorci din drum așa de repede. Fețele capătă un zâmbet continuu, fericit. Le place la nebunie locul în care au ajuns. Harta este purtată lejer, aproape ascuns, și este verificată rar. Acum călătorii savurează totul.

A treia și ultima fază a călătorilor vine după încă ceva zile. Acum au vizitat, au văzut. Nu mai au nevoie de hartă. Privirea nu mai caută nimic, nu aleargă pe clădiri. Mersul este rapid și are direcție. Călătorul știe unde merge, are treabă acolo. Îl preocupă deja gândurile și planurile pentru următoarea destinație, aici a cam văzut ce era de văzut. Ia uite la băieții ăștia, au venit ieri, sunt cu nasul pe sus și cu harta în mână. Parcă-s eu acum 10 zile!

Anunțuri

O părere la “Cum e să călătorești (ep.1). Despre călători.

  1. Pingback: Cum e să călătorești (ep. 2). Despre identitate | 13

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s