Dilemele Vânzătorului de Cafea

George Town, Penang, Malaezia, iulie  2013

DSCF4810

Samosa e un fel de gogoașă umplută cu un amestec de legume, un fel de curry picant. Triunghiulară, un snack delicios. A fost mâncarea moastră preferată în India.
Bună dimineața, two coffees, please. Uite, bi, au samosa. Vrei? Da, and one of those, please.
Partenerii noștri de conversație sunt doi indieni tuciurii care servesc cafea la o gheretă vai nația ei la colț de stradă. Doi bărbați în toată firea fac cafele toată ziua, de dimineață până târziu în noapte, pe marginea drumului. Tot la mesele lor poți mânca tot felul de minunății de la ghereta vecină. Nasi Kandar Imigration. Nasi Kandar sunt niște restaurante (ha, restaurante) la care se servește orez cu diferite toppinguri. Să fim bine înțeleși, când zic restaurante mă refer la locuri în care poți mânca ce gătesc alții. Nu vă gândiți la localurile binecunoscute de prin Europa. Un scaun de plastic și o masă sunt pe aici all it takes să te mândrești cu un restaurant propriu și personal.
Revenind la indienii noștri:
Do you have any sauce? Întreabă Laura, obișnuită cu sosul special pentru samosa din India. Sauce? Ridică unul o sprânceană cu o expresie de unde te crezi, fetițo? Mișcă negativ din cap, grav. N-avem sos. Indianul numărul doi e lângă noi: Sauce! Ne întinde un tub de ketchup, fără etichetă, prăfuit de zici că a făcut războiul. Laura îl ia, încurcată. Ăla se uită la noi amuzat, să vadă dacă ne punem.
Am intrat în horă, acum jucăm. Îmi pun sos, ketchup picant în toată regula. Hm, bun. Pune și Laura. Bun. Samosa-i gata. Bi, mai ia una.
Please give me another one. Cutia de samosa e la mai putin de un metru de Laura, dacă întinde mâna ajunge la ele.
Indianul perplex. Se văd gândurile cum se derulează în viteză și nu prea, pe fața lui. Poate să-și ia singură, de ce-mi cere mie? Europeni ciudați, așteaptă serviți, au venit la restaurant. Naiba s-o ia, îi dau. Se-ndreaptă cu năduf spre cutia cu samosa. Cum să-i dau? Iau cu mâna și-i duc în farfurie? Se uită la mine, nu cred că așa se face în occident. Străinii ăștia au probleme dacă le-ating mâncarea cu mâna.
Celălalt indian îi înțelege dilema, fuge rapid în spate căutând ceva. Și cum să fac, îi iau farfuria din față, îi pun acolo samosa și i-o dau înapoi? Mai are un colț din cealaltă samosa, pot lua mâncarea din fața oamenilor? Întinde mâna spre o farfurie nouă, când iar îl lovește dilema: de ce să murdăresc o farfurie nouă și cum pun samosa din cutie în farfurie? Cedează, logica nu-l poate ajuta. Se întoarce la mine cu o privire gen help, friend, cum să fac? Eu, milos. Iau farfuria de pe masă, i-o întind și-i fac semn să-mi pună acolo. Zâmbește eliberat, ia farfurioara, se întoarce cu spatele, blocându-mi câmpul vizual și cu o mișcare rapidă transportă o samosa cu două degete tuciurii spre farfuria mea. Îmi întinde farfuria cu un zâmbet victorios. A reușit.
Moment în care celălalt indian apare din spate cu un clește din ăla de patiserie în mână, plin de praf și de rugină. Se uită unul la altul. Înțelege. Îl bușește râsul. Eu și Laura ne uităm și noi la clește și ne dă și nouă un zâmbet. Aveau clește, domnule! Ne vede, dă din umeri, ia prima cârpă pe care o găsește, șterge dintr-o mișcare cleștele și îl duce în spate, în așteptarea următorilor doi occidentali care vor vrea o samosa făcută cu mâna și servită cu… orice altceva.

DSCF4812

Anunțuri

3 păreri la “Dilemele Vânzătorului de Cafea

  1. Pingback: În Penang. Reveniri. | 13

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s