Cum am învățat să fiu scafandru (prima zi I)

Eram 50/50. Nu înclinam în nici o direcție, nici să fac, nici să nu fac cursul de PADI Open Water Diver. Costă cam 1000 lei, durează trei zile. Poate fi făcut și pe Ko Phangan, și pe Ko Tao, insulele-s pline de școli de diving.

Mi-au înclinat balanța următoarele:
-Sunt la locul potrivit, la momentul potrivit. Numai faptul că mi-am pus problema să fac cursul înseamnă că mă interesează.
-E plin sezon de whale shark, cel mai mare pește de pe planetă. Dacă fac diving zilele astea am toate șansele să fac cunoștință cu Monstrul (după trei zile am aflat de la instructoarea mea că nu există sezon de whale shark, e doar o găselniță a școlilor de diving care atrag cu astfel de afișe clienții. A funcționat. Rechinii se întâlnesc cam o dată pe lună, pe tot parcursul anului, îi prinzi dacă ești norocos).
-Filmulețul ăsta.
-Vine ziua mea, fac 28 de ani plini.
Balanța s-a înclinat, capul l-am plecat, cardul l-am verificat, formularul l-am semnat, avansul l-am marcat. Să-nceapă operațiunea monstrul, zic.
Bi, vii și tu? Că hârrrr că mârrr, că-i scump, că mai bine fac Yoga, fă tu diving și mai vedem. Bine, bi, vedem.
Mă trezesc cu greu, la 8 a.m. sunt la școală.
De unde ești? Din România. I’m Alex. I’m Nods. Nods? Nods. Where are you from? I’m from Blblblb. ?! It’s a small island between England and France. So there’s an island between England and France, hugh? Yeap. He’s Val (un francez) and he’s Karen (din Noua Zeelandă). Karen? Karen.
Fă-ți o cafea. Treci în clasă și urmărește astea trei videoclipuri! După care dai test grilă. Trei ore m-am uitat la televizor, m-am îngrozit. Periculos dacă faci aia, nu fă aia, problemă dacă nu respecți regulile întocmai, etc. Am rămas cu ideea că ar fi preferabil să mă aflu într-un avion în picaj decât la trei metri sub apă. Din câte am înțeles e un sport mai periculos decât… bocul thailandez. Pun pariu că ăia au mai puține reguli. Manualul pe care trebuie să-l învăț e mai gros decât Biblia.
În fine, am văzut DVD-urile, am făcut testele grilă – magna cum laude. Cred și eu, când viața ta depinde de grilele alea. Dacă pedeapsa ar fi moartea, toți studenții ar fi eminenți.
Înfricoșat tot, ies din clasă. Ăștia mă trimit direct în piscină. Gimme twenty. Twenty what? zic cu ochii cât farfuria. Twenty lungimi de piscină, of course. După care trebuie să plutești 10 minute. Să ce? Să plutești, cum vrei tu, eu nu pot să fac pluta, mi se scufundă fundul, nu știu cum faci. Dar trebuie să plutești. Trebuie să înot douăzeci de lungimi de piscină, după care trebuie să plutesc 10 minute fără să mă țin de margine? Da.
Ochii îmi zic fuck you, printre dinți zic ok. Minte românească. Dacă aveam mentalitate nemțească măturam cu ăia pe jos până făceau ei cu mine în spate 20 de lungimi de piscină, și-mi ziceau și mulțumesc zâmbind, la final. Muncitorește, ascultător, le-am făcut. M-am uimit și eu pe mine cât de mult pot să înot și cât de bine plutesc în apă dulce. Am ieșit din piscină mai mult mort decât viu. Li s-a făcut milă și m-au trimis la masă unde m-am plâns Laurei de toate suferințele îndurate, mulțumind cerului că n-am înscris-o și pe ea. Ea nici cu vestă din aia plutitoare nu plutește 10 minute și piscina nu are mai multe lungimi, cel mult una singură, dacă și adâncimea-i sub 1.5 metri.

Anunțuri

O părere la “Cum am învățat să fiu scafandru (prima zi I)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s