Farang

Farang – Thai word for white people or Westerners, generically referring to non-asians. 

Încerc să descriu rezidenții de pe Ko Phangan, așa cum i-am cunoscut eu în ultima lună. Țineți cont că e extrasezon, sunt destul de puțini. E destul de posibil ca personajele descrise să se schimbe miraculos în sezon și să se transforme în Costel.
Am început să conturez această scurtă descriere printr-o împărțire, categorisire a farangilor: rezidenți permanent, semi permanent, long timeri, călători ocazionali veniți pe termen scurt, backpackeri în trecere, petrecăreți Full Moon și … mafioți ruși pe care nu i-au mai încăput hotelurile din Samui sau Phuket.
Dar cred că această împărțire este de prisos. Caracteristica principală a occidentalilor de pe această insulă este faptul că au ales altceva. Aici vin cei care vor altceva decât un concediu clasic, la hotel cu mic dejun inclus și piscină. Cei care vor altceva decât diving sau elephant safari. Cei care au văzut toate pliantele despre Thailanda, Samui, Phuket, Pattaya și au ales să caute mai departe. Și au găsit, într-un final, un motiv suficient de bun care să-i aducă pe Phangan.
De asemenea aici pot fi găsiți și cei care s-au săturat de viața lor liniștită, într-o țară civilizată, de jobul lor decent și au decis că vor altceva. Și au luat-o de la capăt aici.
Unii țin câte o afacere într-unul din colțurile insulei. Alții lucrează la distanță. Nimeni nu se îmbogățește aici. Cred că e mult mai greu, mai puțin profitabil și mai riscant să încerci aici o afacere. Probabil că de abia dacă-și câștigă existența, cei norocoși.
Existența, zic. Dar aici afli că existența asta e la fel de relativa ca și restul conceptelor care ne guvernează viața. Își câștigă existența, am zis. Existența asta de abia câștigată aici nu poți s-o cumperi cu bani, la București.
Aici te fac fericit lucrurile simple, mici. Când îți iei cafeaua, fără grabă, pe malul mării, cu privirea departe. Când plouă în sfârșit după o săptămână. Când nu plouă, în sfârșit, după o săptămână. Când ești tot transpirat după o porție picantă de mâncare thailandeză și te răcorești cu un shake de mango. Când ridici privirea din carte și rămâi hipnotizat de culoarea mării. Când pur și simplu bei o bere rece, la o terasă, povestind cu alți farangi povești pescărești. Când trec zilele una după alta, same same și nu ai ce să povestești decât că ești fericit. Când click-ăie la tine șopârla mică ce s-a aciuat sub neonul de pe verandă. Când nu click-ăie și-o cauți îngrijorat cu privirea întrebându-te unde o fi și-ți dai seama că te-ai obișnuit cu ea, e de-a casei.
Caracteristica principală a long timerilor de pe insulă e o sclipire anume în privire, în atitudine. Sunt fericiți și nu ai cum să-i scoți din această stare. Sunt foarte ocupați să-și savureze viața zi după zi.
Nu vor nimic altceva, nu vor mai mult, nu aleargă grăbiți către ceva anume. Sunt oameni care au găsit ce căutau și s-au oprit din căutat.
Așa i-am înțeles eu pe farangii de pe Ko Pha Ngan.
O fi bine, o fi rău?

DSCF3063

Anunțuri

O părere la “Farang

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s