Mai Pen Rai, un colț de rai

Continuăm povestea din ThanSadet

Locul ăsta este exact cum ar trebui să fie. Stau la masă pe plajă și mă mir. N-aș schimba nimic.
Nisipul alb sclipește în soare. E neted, fierbinte și îndeamnă la lenevit, la umbra palmierilor.
Din plajă se revarsă o mare de un turcoaz din povești. Știu, pentru bărbați nu există culoarea turcoaz, e doar o invenție feminină. Fuck that. Aici marea e turcoaz.
Apa e caldă, bună și transparentă. Peștici mici te înconjoară curioși să te cunoască. Mă uit prost la ei cu ochi largi: ce vreți, măi, peșticilor, de la mine??!! Măi, peșticilor! Măăăi!!!! Și-i iau la fugăreală.
Cerul reflectă marea și-i copiază culoarea. Încearcă să o plagieze. Mai că-mi vine să sar în cer să-mi continuu înotul printre ghemotoacele de nori. Se bucură sufletul în mine, ochii mi-s plini de albastru.
Palmieri înconjoară plaja și-și așează umbra la picioarele mele. Îmi șoptesc: Hai, măi, Alex, întinde-te aici, trage un pui de somn pentru că, nu-i așa, ai timp…
De-o parte și de alta a plajei se ridică două delușoare verzi, abrupte. Un verde strălucitor, fosforescent, întrerupt din loc în loc de bungalouri frumos înfipte-n junglă, care se uită cu ferestrele mirate la mare.
Apuc cărarea cu pasul și pornesc spre ele. Unde duci, tu, cărăruie?
Drumul îngust face un tur al căsuțelor. Pe partea dreaptă marea și cerul se îngrămădesc peste mine. Pe partea stângă jungla verde, umbroasă, zgomotoasă, se apasă și ea, încet, încet, pe gândurile mele. Și căsuțele se derulează una după alta, îndemnându-mă să visez la cum aș putea petrece aici câteva zile, în acest mic paradis.
După plimbare, restaurantul de pe plajă mă așteaptă cu brațele larg deschise. Muzica psihedelică întrerupe zgomotele junglei, marea strălucește cuminte la câțiva pași, berea rece îmi potolește setea.
E bine, e cum trebuie să fie, nu aș schimba nimic.
……………………….
Restaurantul e ca Țara Minunilor. Un acoperiș șubred, pe piloni, pe plajă. În mijloc, o bărcuță plină cu pepeni și ananași, un catarg cu mască de indian agățată de el. Sub pilonii de susținere cresc ciuperci frumos cioplite-n lemn. Zeci de nimicuri, ornamente, bibelouri peste tot. Aici, în Țara Minunilor, dacă strig Alice precis se ridică cineva.

PS: O după-amiază aici te învață de ce aifonul, plasma și ipoteca de acasă-s degeaba. Trebuie să vezi ca să-nțelegi.

PS 2: Mai aruncă un ochi aici și aici

PS 3: Îți urez o zi excelentă!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s