Marea mahmureală

Culmea beției pe Khao San Road este atunci când tu și noii tăi prieteni, pe care nu știi cum îi cheamă, mâncați câte un scorpion cu un băț înfipt în fund. În fundul scorpionului, mă refer, bineînțeles. Dați noroc cu scorpionul pe băț, închideți ochii, hap, și mestecați cu un zâmbet tâmp pe față. Zâmbet de genul ”mestec și eu la un scorpion, nimic special”.
Pe la 11 tarabele cu haine încep să dispară. În locul lor apar, hocus pocus, scaune, mese, boxe, DJ improvizați. Apar meniurile, afișe mari cu cât costă berile, cocktailurile, încep să circule tarabe cu cârnăciori de bere. Cârnăciorilor!
Backpackeri tatuați, backpackerițe bronzate roiesc, se așează la mese. Încep să vorbească unul cu altul, să-și povestească aventuri petrecute în țări despre care tu ai aflat la Teleenciclopedia.
Pe la 12 te așezi și tu. Timid, într-un ”bar” mai liber, cu un DJ și un set de boxe. Zici: Fuck it, dă-mi o găleată! (cocktailuri se beau la găleată aici: whisky, cola și Red Bull 200 baht, 22 lei). Și sugi la cocktail printr-un pai cu ochii mari, atent la ce se-ntâmplă.
În douăzeci de minute baru-i plin. Cocktailu-i gata, sângele-ți circulă parcă mai repede, peisajul începe să facă sens, muzica se leagă. Basul îți bate-n vene. De ce nu stă nimeni jos? Ia te uită: blondele alea-s la sutien, au pierdut maiourile! Cine naiba cântă piesa asta, tare bine sună așa, bumți bumți.
Îți dai seama că de câteva melodii ești în picioare. Te uiți la berea din mâna ta. De când beau eu bere, parcă tocmai am comandat a doua… a treia găleată. Laura unde-i? Uite-o acolo, vorbește cu una din blondele în sutien. Îți face semn să mergi să faci cunoștință. Hello, my name is @#$%^&*. Alex, pleased to meet you și te întorci cu spatele la sutienul zâmbitor. Îl lași să converseze cu Laura mai departe, n-are rost să stai la discuții.
Berea e din nou plină. O ultimă zvâcnire de conștiință: Bi, hai să-nchidem seara până nu-mi mai iau o găleată. Mâine plecăm , tre’ să facem checkout-ul dimineață. Hai, îți zice cu o față din aia de copil supărat că i-ai luat jucăriile.
Somn.
PS: a doua zi plătești încă jumătate de zi pentru late checkout.

PS2: nu avem poze de la chef, aparatul foto a rămas cuminte acasă. Cine vrea să vadă cu ochii lui nu are decât să poftească în vizită, prima găleată o dau eu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s