Darjeeling

Darjeeling, India, aprilie 2013

Glenary’s Bakery, Darjeeling. Două ceaiuri, două prăjituri, wi-fi gratis. Dau un mail acasă, crapă netul. Mi-aduc aminte vremurile bune de acum zece ani când așteptam să se-ncarce pozele pe conexiune dial-up.

……………………………………..

Traseul de azi a fost cam așa:

Varanasi – cu trenul – New Jalpaiguri – cu shared jeep – Darjeeling. Drumul a fost fantastic, o poveste-ntreagă. Orașul e la 2100 m altitudine, răcoare, plouă din sfert în sfert de oră. Am urcat cu jeep-ul printre plantații de ceai, pe un versant al munților până aici. Norii se-așează pe orizont sub privirile noastre. Ca vata de zahăr pe delușoare verzi.

Și orașul e în trepte, e construit pe câțiva versanți abrupți. Drumul înapoi la hotel va fi o provocare, după ce mâncăm.

Orașul e curat, liniștit, fără ricșe, fără praf și aglomerație. Parcă n-am fi în India. E plin și de turiști. Darjeeling e un popas pentru munțomanii care se-ndreaptă spre masivii Nepalului. Am văzut occidentali aici câți n-am văzut în toată India.

Apropo de occidentali, ne-am împrietenit pe mașină cu o americancă. Ne-a tot povestit de aventurile ei din anii ’80, a locuit o vreme în Thailanda, China, Tibet, Malaezia. A fost în piața Tiananmen în ’89, a fost în Tibet când a fost invadat de către chinezi. În China a rămas însărcinată. Atunci.

Pe la 50 ani, apreciez. Căra după ea o geantă mai mare decăt ea. Fiica ei i-a făcut cadou biletul de avion către India, călătoria îi va dura 4 luni. Și-a dat demisia pentru călătoria asta. I worked in a hotel, a job I had for too much time, hated it. Pe când îi admiram curajul a început să ne povestească despre cum a călătorit maică-sa acum doi ani în Peru. Vă dați seama că ne-au căzut fețele pe jos.

……………………………………..

Am ajuns, ne-am cazat. O cameră imensă, înghețată, balcon cu vedere la hău. Într-o zi senină, zic ei, ar trebui să văd de la balcon 4 din cei 5 cei mai înalți munți ai planetei. Nu e o zi senină.

Fuga fuga până la primul restaurant.

Wanton soup + hot and sour soup + momos. La Kunga restaurant. Probabil cea mai bună masă de până acum, în India. Laura se bucură cu privirea aia plină: I love momos.

……………………………………….

E șapte și un sfert, orașul se închide, local cu local. L-am cam bătut la picior. Imaginați-vă Sinaia, urcată la 2000 m, plină de indieno-tibetano-chinezi, prețurile la 10%. Aia e.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s