Spre Darjeeling

India, Varanasi, aprilie 2013
Neața, bi, trezirea, tre’ să facem checkout-ul.
În jumătate de oră gura i se întinde frumos până la urechi, ochii i se aprind, părul își reia poziția lui favorită, de Peter Pan, și începe să mă bombăne indicându-mi gentil sarcini bine definite: hainele alea acolo, asta acolo, verifică dacă mai e ceva în baie, etc. 20 minute durează toată munca, ne-am perfecționat. După care ieșim zâmbitori în târg.
Un ceiuț? zâmbește cu toți dinții la mine. Biine… mormăi eu posac, schimbând direcția către o coșmelie apărută acum parcă din Apocalipse Now. Indianul, negru ca fundul ceaunului, toarnă licoarea miraculoasă în două pahare curate lună, după Indian Standards. De fapt, am încetat să mă gândesc de mult în termeni de curat/murdar. Am renunțat să fac evaluarea asta cu totul. Beau un ceai, restul e tăcere. Și sincer, e mai bine așa. Mă simt mai relaxat știind că nu sunt responsabil cu atenția la gradul de curățenie al mâncării/tacâmurilor. Până acum ceva vreme aveam grijă să mâncăm cu tacâmurile noastre, purtate în permanență la noi. Acum observ că le uităm din ce în ce mai des acasă.
După ceiuț ne întâlnim cu băiatul cu cartofii. Un indian one man show cu o bucătărie ambulantă gătește la minut un fel de piure de cartofi cu multe feluri de mirodenii peste.
După care, pe cai, spre Darjeeling!
Restul poveștii, mâine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s